World of Warcraft a revoluționat ideea jocurilor de tip MMO ( Massively Multiplayer Online), Blizzard a dus povestea începută în jocurile RTS din seria WarCraft către noi perspective, cu un nivel de interacțiune între jucători nemaiîntâlnit în anul 2004.
Pe 30 august are loc lansarea expansionului numarul 6 – World of Warcraft: Legion, unde Gul’Dan deschide porțile pentru o noua invazie a Legiunii, de data aceasta mult mai mare ca cea din Burning Crusade. Dar versiunea Beta este valabilă acum pentru fanii împătimiți.
WoW: Legion introduce un nou continent, neexplorat de pe vremea War of The Ancients, dar și o nouă clasă – Demon Hunter (Night-Elfi sau Blood Elfi Outcasts pentru că foloseau magie Fel).
De asemenea, WoW – Legion introduce și Artefactele, arme extraordinar de puternice. Fiecare clasă, chiar fiecare specializare, va primi un Artefact prin diverse Quest-lines, artefact pe care îl vei putea îmbunătății pe tot parcursul expansiunii WoW: Legion. Arme ca Doomhammer, Ashbringer sau Frostmourne pot fi ale tale, customizate cum îți place.
Class Orders vor fi centrele noi create pentru fiecare clasă în parte. În aceste centre se vor aduna toți jucătorii din aceiași clasă pentru a efectua misiuni specifice, misiuni care vor ajuta în războiul împotriva Legiunii. De asemenea, vom avea parte și de noi followeri, numiți Champions, un fel de followeri legendari din Garrisonul prezent în Warlords of Draenor.
Ajută populația Azeroth-ului să nimicească această amenințare folosind artefacte de mult uitate, dar cu putere legendară, sau chiar create în era noastră cu scopul de a ne ajuta să învingem forțele Legiunii.
Concurs!
E rândul tău să ajuți la salvarea lumii, e rândul tău să te bucuri de un Beta Key pentru WoW: Legion. Am 15 de oferit!
Trebuie doar să îmi relatezi o amintire drăguță din timpul petrecut în World of Warcraft, un moment amuzant, sau un achievement pe care ai reușit să îl faci și de care îți aduci aminte cu drag. Răspunsul tău trebuie să-l lași în secțiunea de comentarii de la acest articol.
De exemplu: „Amintirea mea preferată este de pe vremea Wrath of the Lich King, atunci când lansaseră primul Wing din Icecrown Citadel și am reușit în primele săptămâni să-l batem pe Lord Marrowgar (înainte să îi scadă considerabil damage-ul și abilitățile). Și acum îmi aduc aminte cum era „BOOOONE STOOOOOORM „… Wipe…” – Sphincs
Câștigătorii or să fie extrași prin tragere la sorți pe data de 6 iulie (miercuri). Extragerea o să fie live pe pagina mea de Facebook.
Codurile vor ajunge la câștigători imediat după extragere.
Baftă!
Oh, sweet melancholia, sweet lag and afk-ers, kids and stupid players. Jucam pe la inceputul lui 2010 pe freakz, unde era Wotlk. Eram intr-o guilda de top, muncisem sa ajung acolo. Aveam stilul de a tot crea caratere in prostie si imi facusem un Shaman Draenei Female, nu ma asteptam sa ma indragostesc de elemental, pe patchul respectiv, 335 era in top 5 ca damage. Am ajuns in una din top 3 guilde de la aliante si dupa mult efort am ajuns la The Lich King, unde dupa 12 ore de wipes si try-uri la greu, l-am dat jos pe 25hc. Am fost prima guilda atunci acu achiv-ul si cu titlul. Toata lumea urla pe Team Speak3, toti eram ultra bucurosi. Am inceput sa facem poze peste poze, ne adunam toti la tron. That was the best memory so far. Best Expansion too.
Salutare, pai ar fi o intamplare amuzanta de relatat… Nu mult dupa ce m-am casatorit si stateam cu la ai mei acasa, eram obsedat sa joc WoW. Intr-o zi, eram in raid de 40 de playeri, eu tank principal si la usa vine un vecin sa ma caute… Raspunde sotia dupa care vine in dormitor si imi zice : Mario, te cauta Cristi la usa… iar eu concentrat ii spun nu pot acum sunt in „RAID”. La care ea nu a inteles corect si s-a intors cu raspunsul la usa… : Nu poate acum, este in „RAI” ! Bine inteles ca tipul a intrat in casa razind si apoi dupa ce mi-a spus m-am spart si eu de ras…
Imi amintesc la inceput cand apasam pe toate spell-urile unele ne stiind ce fac dar faza e ca castigam :))).
Cate experiente nemaipomenite in Azeroth ! Una dintre cele mai impresionante a fost momentul in care am fost introdus de catre un prieten intr-o ghilda.
I-am cunoscut pe toti in tavern in Goldshire :). Cu totii aveau un backstory pentru personajul lor. Dupa ce au povestit toate aventurile prin care au trecut pana acum, si-au intors privirile spre mine.
Se intrebau: „Cine e si asta?”. Pe loc Night Elf rogue-ul meu nu mai era un simplu personaj intr-un joc pe calculator. A fost viu. Alaturi de numerosi alti night elfi prea interesati de propria infatisare, dwarves betivi si gnomes cu complexe de superioritate
am trecut the dark portal, am infrant The Burning Legion. Outland a fost la picioarele noastre.
Încă îmi aduc aminte de primul meu personaj de pe expansionul WotLK de pe serverul privat Molten-wow(în prezent Warmane). Un Blood-Elf Paladin cu care am reușit să am amintiri plăcute 🙂 Expansionul apăruse de ceva timp pe molten-wow, deci nu am fost primul care a reușit să deblocheze cele mai importante achievement-uri și titluri, dar cea mai plăcută amintire care am avut-o cu acest personaj a fost atunci când vărul meu a ajuns la Lich King pe 25hc și grupul lor nu a mai avut healer, iar în acel moment am primit un mesaj de la vărul meu care suna cam așa „Ai iteme de healer? Dacă da, cât kgs ai?” I-am răspuns că aveam pe la 5.6kgs. Și în mai puțin de 10 secunde, numai ce primesc o invitație într-un grup (cel în care era și vărul meu), mi-au dat repede un summon și ce să vezi, am primit iteme de la câțiva jucători pentru a-mi ridica kgs-ul (am ajuns la 6kgs in cap). [Eu eram ceva gen (wtf?! ce s-a întâmplat cu ăștia?)] Partea care m-a făcut să nu uit această întâmplare a fost că, în ciuda faptului că eram disperat pentru că nu cunoșteam tacticile (trebuia să stau cu ochii pe doua monitoare să urmăresc tacticile pe youtube și să fiu atent când dădea leaderul start la bătălie) am reușit să îl batem pe Lich King (cei drept, din a șasea-a încercare) iar eu eram foarte emoționat și încântat că am făcut un raid atât de important alături de vărul meu. După ce am terminat de văzut mini-filmulețul de la final, abia atunci am realizat ca toți cei din grup au scăpat de sub control și apoi acest lucru s-a extins și pe guild chat xD iar în acel moment leaderul grupului și tot odată leaderul unei guilde top 10 de la hoardă m-a rugat să intru în gulda lui (din nefericire, nu mai rețin cum se numește) și din acel moment am reușit să dau de oameni de treabă și tot odată un început mai ușor pentru celelalte personaje pe care aveam să le cresc cu greu dacă nu dădeam de acea guildă 🙂 Asta este cea mai plăcută amintire de care am avut parte în acest joc. ^_^
Best memory ? Cand am început sa joc prima data serios , făceam raiduri si aveam literalmente zile programate pt raid si primul raid făcut Ahn’Qiraj , nu o sa uit niciodată cat de epic a fost prima data cand am intrat acolo
M-am apucat de WoW pe serverele Blizzard la începutul TBC (mai 2007). În ascensiunea mea din noob-ul absolut în tipul casual am avut cele mai frumoase momente petrecute în joc, poate și pentru că totul era nou, mereu descopeream ceva. Nici colectivul nu era atât de elitist, pentru că majoritatea celor cu care ajungeam în grupuri erau ca și mine, niște începători care nu prea aveau habar ce făceau. În perioada respectivă am avut și cei mai mulți prieteni din viața reală cu mine în minunata lume a Războicraftului. Din păcate, în TBC nu am apucat sa fac decât Karazhan si Gruul pentru că mi-a luat ceva timp să învăț. Pe vremea aceea eram Warlock pe Affliction.
A venit apoi WotLK. În WotLK, WoW și-a atins apogeul, după părerea mea, anume în patch-ul cu Ulduar. Acel patch avea progresie, era balansat, existau achievement-uri, daily-uri, facțiuni; în plus, atmosfera cu Lich King și mitologie nordică era foarte mult pe gustul meu. Din păcate, nu am avut destul timp în vremea 3.0 (Naxx), dar am raid-uit prin Ulduar (elemental Shaman) și ulterior ToC (mai puțin) și ICC (prot Paladin și Destruction Warlock). De precizat că niciodată nu am fost adeptul raid-ingului organizat cu guildele, ci preferam să fiu raid leader în pug-uri „profesionale” (mă rog, ce vreau să spun e că nu le făceam ad-hoc, ci până la urmă și ele erau programate). Cam în vremea aceasta am început să cunosc jocul cu adevărat și să am ținte tot mai ridicate. Tot în perioada asta, au rămas doar câțiva prieteni în joc, WoWeri serioși.
Ca să trec la subiectul principal al acestui comentariu, cea mai frumoasă amintire din WoW a fost atunci când am reușit să facem Glory of the Cataclysm Raider în 4.0, cu O NOAPTE înainte de 4.1. Era o ambiție de-a mea de a reuși să fac „ceva” din content în patchul corespunzător. Momentul a fost glorios. Tot cu pug organizat. Ne-am chinuit 2 săptămâni zi de zi să facem Nefarian 10 HC. Am avut și probleme cu save-ul – a fost în acea ultimă zi nevoie și de intervenția unui GM pentru a ne repara instanța. Dar a meritat. Am urlat din tot pieptul când a murit dragonul. Eram paladin tank. Eu tankam adds. Să aud sunetul de achievement, să folosesc apoi noul mount… Un moment unic.
În MoP și WoD m-am axat mai mult pe CMs și content din patchurile trecute, căci am avut mai puțin timp de joc și am rămas aproape singurul dintre vechii prieteni din WoW. Sper ca Legion să îmi aducă gașca înapoi…
tl;dr Nefarian 10 HC în ultima zi a patch-ului, după 2 săptămâni de încercări, ca add-tank! Drake of the East Wind HYPE
Nu am jucat niciodată Wolrd Of Warcraft şi de asta aş fi interesat să îl încerc acum. Poate Blizzard-ul va face rost de încă un player ^^
Heh… destul de multe amintiri faine, însă una care-mi vine acum în minte este din Burning Crusade. Jucam Warlock pe-atunci și eram într-o guildă orientată pe PvE destul de bunicică, era pe vremea când așteptam să se lanseze Black Temple. Și eram noi, 10 crai overgearuiți, gata să farmăm Karazhan (nu pentru că am fi avut neapărată nevoie de gear, ci pentru că era tare fun instanța).
De menționat și faptul că eram toți pe Ventrilo, vorbind între noi; și pe-atunci, unul dintre tipii din raid avea două pc-uri (la vremea aia era ceva wow) așa că își permitea ca de pe unul să pună muzică – ceea ce mai făcea uneori în timpul trash-ului. Ei bine, ajungem noi la Moroes (cei care au făcut instanța probabil își amintesc de puzderia de mobi de pe-acolo (foarte ușor de omorât, ce-i drept, dar mulți la număr). Și eu, fiind Warlock, ce m-am gândit… „Oricum avem gear mult peste ce se cere, pot să folosesc ușor Seed of Corruption (spell care, odată ce expiră de pe mobul pe care l-ai pus, explodează și face dmg tuturor celor din jur) fără să fie vreo consecință…”. Bun, zis și făcut.
Dau un SoC, dau pe-al doilea, și surpriză… dintr-o dată se aud sunete ca și cum mai mulți mobi ar fi luat aggro – ce nu știam eu pe-atunci era de existența unui bug care făcea ca explozia de la SoC să treacă prin pereți – drept urmare, odată ce am dat spellul, am luat și camerele din jur. Și ca să fie treaba-treabă, cumva a reușit să ajungă și la boss. Așa că ceea ce speram noi să fie un soi de după-amiază lejeră în care să nu wipăm deloc s-a transformat într-o chestie mult mai interesantă. Cea mai bună parte, însă? Oh, tipul care avea două PC-uri s-a gândit să pună piesa de intro de la Pokemon, cea cu „Gotta catch ‘em all”… evident că ne-a apucat un râs nebunesc pe toți și nimeni nu a mai fost în stare să joace nimic, rezultând într-un wipe de nota 10.
Nu am jucat inca WoW , dar poate voi juca daca castig un key. 🙂
Mi-aduc amintele in primele mele saptamani de WoW, tot vedeam ca vinde lumea iteme pe trade chat. La un moment dat stransesem destui bani sa cumpar si eu un item din ala albastru (aveam vreo 10-15 gold). Ii dau omului mesaj privat ca-i ofer 5 gold pe item (in tooltip scria ca la vanzare valora 3 gold si ceva, deci iesea omul pe plus). A ras de mine cred ca vreo 10 minute si nu intelegeam de ce. Mai tarziu am aflat si eu ce-s alea iteme de twink si cat costa….. 🙂
aveam 11 ani si in loc sa ma duc afara jucam WOW toata ziua
Imi aduc aminte cand m-am apucat de wow si aveam lvl 26 si aveam o misiune care trebuie sa bat un boss care numi imi incapea in monitor si am zis cum dracu pot sa bat eu chestia aia si aparent i-am dat un spel si a murit xD
Imi amintesc ca nu aveam bani de WoW si ma jucam servere private de instant lvl 80 sau 255 si nu invatam niciodata skilurile si le dadeam pe toate la nimereala si pana la urma tot castigam :))))
Cele mai frumoase amintiri sunt de acum cativa ani buni, cand faceam planuri peste planuri impreuna cu prietenii si ne strangeam cu laptopurile la unul sau altul acasa si jucam pana cand uitam de noi. Raidurile preferate erau Onyxia’s Lair si Eye of Eternity 🙂
Imi amintesc pe vremea TBC-ului( The Burning Crusade) cand am intrat prima data in joc. Aveam un blood elf femela. Un prieten de al meu care jucase de la inceput mi-a zis. Ia-ti caracterul, scoate hainele de pe ea si du-te la intrare in Orgrimar si da-i /dance. Stateau la un moment dat 6 persoane in jurul meu si imi dadeau trade si primeam cate 50 , 75 silver, cateodata primeam si un gold. Facusem intr-o ora cativa banuti ca sa ma pot apuca de jobs. Foarte tare faza, acum nu mai arunca nimeni bani aiurea
Una dintre amintirile mele cele mai dragi este aceea cand eram AFK in raid si cand ma intorceam toata lumea ma injura , dar mie mi se parea amuzant deoarece este doar un joc .am uitat sa specific faptul ca din cei 25 de playeri 10 erau cu mine pe skype si 20 de minute auzeam doar lucruri gen,,Te-a dat mata cu capu de tastaura sau ce ai facut ,, ori ,,Sper sa mori in iad ,, etc :)) si pentru ca eram de multe ori afk am fost incoronat in guilda regele AFk dar ei oricum aveau nevoie de mine fiind healer cu gear destul de bun .Tin sa mentionez ca nu voiam sa fiu afk dar daca atunci venea postasu, trebuia neaparat sa merg la baie sau primeam un telefon inportant nu aveam ce face:)). (imi cer mii de scuze daca ai fost vreodata cu mine in raid 😉 )
I remember joining a RBG with my guild one day back in Cataclysm. We were on Eye of the Storm and I remember my leader saying to all go for the flag as the enemy team were also doing the same thing; however I decided to go off on a journey to the capture points instead. I managed to kill two players and began capturing the point. After I captured it, the leader shouted on teamspeak „Pallymar, what are you doing over there?” so I respond „Dunno, capturing points” Everyone started laughing as the leader responded with „Well…good job, but don’t do that again without saying first” All of a sudden, the entire enemy team turned around and headed straight for me. I ran away like a little baby, but at least we got the flag afterwards 😀
cea mai frumoasa amintire a mea este cand s a bagat deathwing si eram atat de disperat de dragoni incat voiam sa l vad in game.. asa ca am incercat sa fac raid ul mereu tot daca dadeam fail uri.. those times damn
Cea mai tare amintire a mea din Wow este cand am facut un raid beat. Tocmai ce am venit de la o petrecere si am avut chef sa joc wow ,jur ca a fost asa de tare , am dat si mai mult dps.Este o experienta care trebuie incercata daca vreti sa fiti cei mai buni de pe server.
Hah. Mereu imi amintesc de momentul din Cataclysm. Eram pe main-ul meu, retri paladin si pescuiam intr-o pestera din Northern barrens, cand dintr-o data mor si in acelasi timp primeac un achievement numit „Don’t stand in the fire”
Nu stiam cum l-am obtinut, multa luma intrebandu-ma cum de am fost omorat de Deathwing inainte de lansarea raidului Dragon Soul. Asa ca m-am documentat si am vazut nai multe clipuri cu Deathwing care zbura prin diferite zone si omora playeri cu foc. A fost o experienta super:)))
Am inceput sa joc Wow cu un priete si calatoria noastra de la 1 la lvl 80 wotlk a fost una dintre cele mai tari experiente , jocul parca ca transpunea pe mine in el ,ma sinteam de parca eu eram in joc si vedeam muntii marea etc ,ps asta lipseste de la wow acuma sa folosesti mapa toata lumea sta in garrison , pentru ce ai asa o lume daca nu o folosesti.
imi aduc aminte cand jucam cu druidu meu feral si in duele nimeni nu ma batea si toti imi ziceau ca druidu ii op , dar defapt eu eram prea bun:)))
Jucam wow mai serios pe la sfarsit de Vanilla, inceput de The Burning Crusade. Pe loc imi vin doua amintiri mai amuzante:
Majoritatea caracterelor mele din acea perioada erau Night Elf Female :). Imi amintesc cand creeam un caracter nou (ceea ce se intampla destul de des, level-ul in acea perioada se facea destul de greu dupa 50 si ma plictiseam repede si imi faceam un nou caracter) si trebuia sa ii pun hearthstone-un in Shattrath City (singurul oras care avea portale catre toate capitalele) pentru a ma deplasa mai usor dintr-o zona in alta. Imediat dupa ce imi creeam caracterul, mergeam cat mai repede in Stormwind si ma „milogeam” (dezbracam caracterul si dadeam /kiss, /flirt si /dance) oricarui Mage de level mai mare sa imi deschida un portal spre Shattrath :))
Alta este de cand incercam sa fac level in Outland si se mai gasea cate unu de level mai mare ca mine sa ma tot urmareasca si sa ma omoare. Ce nu stiau ei e ca aveam un Priest de level 70. Intram pe Priest si veneam la ei si le dadeam un Mind Control dupa care ii aruncam de pe Outland. Singurul mod ca sa invii dupa ce cadeai de pe Outland era sa te invie Spirit Healer si dupa iti dadea un Debuff care iti scadea tot damage-ul si armura cu 75% pentru 15 minute, practic timp de 15 minute dupa nu puteai sa faci mai nimic :))
Una din amintirile cele mai amuzante, caci n-am jucat wow mai mult decat casual, e cand eu, cu fostul si o prietena, aveam caractere de 85, pe cata, ne-am gandit sa trolam playeri de lvl mic. tipul a dat follow la unul random de lvl 7 era parca, human warrior, prietena mea la tip si eu acesteia, si ne plimbam toti dupa tipul ala in timp ce muream de ras pe skype.
Amintirea mea preferata este de pe vremea Cataclysm, atunci când s-a introdus raidul „Dragon Soul” și am reușit din prima încercare sa obțin swordul 2H „Gurthalak , Voice of the Deeps ” pentru DK-ul meu ( frost) .
Stres mult . Ore multe . Wipe-uri multe . Prieteni. Câteva cuvinte care descriu amintirea mea , cu care mi-o aduc aminte de fiecare data când se vorbește despre expansion-ul Mists of Pandaria. Este vorba despre încercarea de a avea achievement-ul pentru Challenge Mode: Gold . Tot îmi doream armura pentru monk-ul meu . Într-o noapte , mi-am strâns grupul și tot încercam ultimul dungeon: Stormstout Brewery . După 16 fails, am obținut achievement-ul pentru armura , fiind cel mai important moment pentru mine .
Una dintre amintirile mele cele mai dragi era pe un server rpivat freakz si tin minte ca atunci era cataclysm, atunci bagasera dragon soul si am reusit sa batem al cincilea boss (Ultraxion) si tin minte ca l-am batut in 1 saptamana inaite sa il repare si sa functioneze blizzlike inca tin minte ca trebuia sa il batem inainte sa trebuiasca sa apasam butonul de a intra in twilight altfel era wipe.
Cele mai misto amintiri cu WoW le-am avut cand m-am apucat prima data. Niciodata nu l-am vazut ca pe un joc hardcore, eu intotdeauna l-am jucat casual. Imi placea sa fac leveling, sa explorez lumea, povestea, personajele. Lore-ul creat de Blizzard este, in opinia mea, ceva unic, acumulat pe parcsul multor ani si nu cred ca va putea fi depasit de alt joc prea curand. Micile evenimente din joc sunt si ele destul de memorabile, cum ar fi Lunar Festival sau Midsummer Festival, fiecare cu micile lor „quest-uri” si minigame-uri.
Cred ca cea mai memorabila amintire totusi este primul prieten facut pe WoW. Jucam pe retail, deci server-ul oficial, unde nu erau numai romani si aveam nevoie disperata de ajutor pentru a indeplini un quest. Prin zona nu mai era decat un player, care am vazut ca avea si el probleme cu niste mobi, si i-am sarit in ajutor, dupa care am facut un grup si m-a ajutat si el cu quest-ul meu. Am decis sa ramanem prieteni si abia dupa o saptamana de questuit, raiduit si plimbarit prin joc am aflat ca eram amandoi romani. A tinut aceasta „prietenie” pana ce nu am mai avut timp de joc, si a trebuit sa ma las.
Cel mai troll moment :)) cand faceam questuri in Borean Tundra la inceput la Hoarda si trebuia sa pun niste explozibil in niste gauri si dupa ce termin de pus vine un fellow Tauren sa isi planteze si el explozibilul doar ca al meu explodeaza in timp ce el facea asta si il zboara cativa metri buni in aer si cade dupa ca o placinta pe jos XD lucru la care nu ma asteptam si cred ca am ras bine cateva minute.
Probabil in Burning Crusade cand l-am doborat prima data pe Illidan si am aflat un LORE interesant despre el Kael’Thas si Burning Legion pe care le-am intalnit si in Warcraft 3. Oricum este un joc plin de povesti care merita aflate si il recomand tuturor!…btw cel mai urat moment a fost cand am realizat ca sunt bata la battleground-uri XD
Este mai mult o amintire trista, decat amuzanta, dar inca imi amintesc cu placere de acea perioada a jocului. Este vorba de perioada wow clasic, inainte sa apara vreun expansion.
Jucam human warlock si ca orice caracter de level 34-35 primeai cateva questuri de facut in Scarlet Monastery(pe vremea aia avea 4 wing-uri). Partea cea mai grea in a face quest-urile in Scarlet Monastery era sa ajunga toti cei 5 membrii ai grupului acolo :)). Pentru cei care nu au jucat atunci, nu existau summoning stones la intrarea in instante, deci ca sa ajunga tot grupul la o instanta trebuia ori sa vina toti (inca ceva, primul mount se primea la level 40 si costa 100 de gold…) pe jos pana acolo sau sa fie un warlock si inca 2 membrii ca sa ii summoneze pe ceilalti. Eu fiind warlock aveam un mare avantaj, trebuia sa conving doar 2 membrii sa vina cu mine si problema cea mare era rezolvata :).
Cum zona de questuri pentru level 34-35 era Stranglethorn Vale (in partea opusa a Azeroth-ului fata de Scarlet Monastery) era cam greu sa convingi un grup de oameni sa isi piarda cam o ora – o ora jumate sa mearga pana la Scarlet Monastery.
Acum vine partea amuzanta pentru voi, trista pentru mine :)). Cu ceva noroc am reusit sa conving niste oameni sa facem un grup pentru Scarlet Monastery si pe doi dintre ei sa vina cu mine pana acolo. Dupa cam 30 de minute de zburat pe grifon pana in cel mai apropiat oras – Southshore trebuia sa mergem pe jos cam tot atata. Eu am ajuns primul si am pornit pe jos, urmat la cateva minute in urma de ceilalti doi. Fix cand am ajuns la SM, unu din cei doi s-a deconectat si a iesit din grup, iar celalalt a decis ca a pierdut deja prea mult timp si ca se intoarce la facut de questuri in Stranglethorn. Si asa am ramas eu singur la SM si cu inca 2 membrii in grup in partea opusa a hartii care au iesit si ei la scurt timp.
Cea mai draguta amintire a fost cand l-am invins pe Illidan pentru prima oara… Si s-a resetat! Cata jale in guilda, cate lacrimi au curs :)) A trebuit sa il facem din nou, si din fericire am reusit in aceeasi seara. Nu am luat loot insa 🙁
Nu m-am mai jucat de cateva expansiuni, dar planuiesc sa revin in Legion alaturi de prietenul meu 😀
E mai recent momentul meu. Am reusit sa il facem pe Garrosh cu guilda in prima saptamana cand a aparut. Si eu am fost solo heal pe toata durata fazelor 2 si 3. Toti au ramas uimiti, iar eu eram epuizata, transpirata si gafaind xD fuseseram siguri de wipe cand am intrat in p2 cu un healer. Am devenit o eroina timp de cateva saptamani
Am ajuns in wrath of the lich king la…Lich King :)) eram prima oara acolo si eram entuziasmat ca un copil mic (fireste, dupa ce copil fiind Arthas fusese eroul meu in Warcraft 3). Nu am reusit sa-l omoram
Demult demult de tot, a fost odata ca niciodata, m-am apucat de WOW jucand ca un troll rogue. Si troll si eram, luam numai iteme cu intellect pe ele, ca asa mi se parea mie normal, sa fiu inteligent ca si in viata reala :))
Asta pana mi-am luat kick din Dire Maul Si da, am supravietuit in vanilla pana la lvl mare! :)) Cearta cu liderul, desi patetica, mi-a ramas in minte pentru totdeauna. A fost momentul cand mi-am dat seama ca eram varza. Si asa am invatat ca nu armorul conteaza, ci staturile… :))
Cele mai tari amintiri le am din ICC deoarece este un raid cum nu o sa mai fie altul; , si acum imi aduc aminte perfect cand l.am invins pe Lich King . A fost un sentiment unic , pe care il astept si de la raidurile din legion
Imi amintesc atunci cand eram pe Cataclysm intr-o guilda si eram noob. Cum facusem eu 2 zile jucate, haida direct la raiduri. Bineinteles ca tuturor le ziceam „da,da am experienta de 56 de ani in wow, stiu toate strategiile” pe cand eu nu stiam nici la ce tre’ sa dau loot. In fine, una peste alta a fost ok (dupa multe injuraturi si kick-uri din party) am inceput sa invat ce am de facut si sa ajung din ce in ce mai bun.
Termin cu BAC-ul acum si as vrea sa am ce sa ma joc ca sa scap de stresul creat, tocmai de aceea imi doresc un betakey WOW legion
Buna, una din amintirile pe care le am legate de wow este atunci cand prietenul meu mi-a facut „cadou” un key pentru joc. Da, cadoul era pentru mine, dar ca sa se bucure el:)) La inceput nu stiam ce inseamna magiile, pe ce tre’ sa apas sau alte chestii legate de wow, dar pentru bucuria lui m-am straduit sa invat. Eram cuplu tank+heal, va dati seama ce repede ne gaseam rdf-uri si cresteam. Mi-as dori sa castig un betakey pentru a vedea ce au mai facut prin joc si sa vad daca mai stiu sa dau magiile 🙂
Amintirea mea preferata e atunci cand mi-au picat ashes of alar la primul run in tempest keep =]
Un priteten a inceput sa se joace si el si eu aveam caractere level mare si la hoarda si la alinata . El fiind hoarda am venit cu un paladin human si il tot farmam cand era level mic fapt pe care pe el il enerva foarte tare dar nu conta pentru ca dupa il ajutam oricum la lvl , dar acea jumatate de ora era foarte mad :)) . Dupa aceea si la level level 85 , level maxim atunci mi.am facut si un rogue si cand face duele cu un alt prieten tot venean in sthealt si il omoream cand era low hp dupa duel
cea mai tare faza ar fii sa primesc un beta key pentru ca m-am plictisit de Draenor , dupa ce o sa ma joc Legion o sa va povestesc cum este
Cea mai amuzanta parte era cand l-am facut pe lich king pentru prima oara in WOTLK , si itemele care au picat erau perfecte pentru mine, aveam mult DKP as fi putut sa castig orice item, si apoi bam mi s-a oprit curentu pentru 2 ore :)) cat noroc pe mine 🙂
Mai de mult pe WOTLK eu am gasit un talent pentru Death Knight care era foarte OP , un hybrid intre Unholy si Blood si inainte sa gasesc talentul asta, un prieten din viata reala intotdeauna ma batea la duel , nu aveam sanse si acum cu talentul asta, asa tare l-am batut si de atatea ori incat si-a spart ecranu de nervi cu capu 🙂
Cea mai amuzanta sau poate chiar trista, pe care inca o aduc aminte, cand il faceam pe Lich King pentru prima oara strigam de fericire, am sarit intr-una si apoi vad numa iteme care imi erau bune pentru mine si eu aveam mult DKP si sigur numa eu le luam dar inainte sa ne lasa sa scriem cat dkp punem pentru iteme, mi s-a oprit curentul electric :)) si dupa doua ore ce am venit inapoi n-a mai ramas nici un item 🙁
Imi aduc aminte cand eram intr.o excursie si cand toti se distrau eu eram in raid , iar dupa ce am terminat petrecerea a fost aproape gata dar macar am mai prins si eu umpic de distractie .
Sper ca nu este prea tarziu…
Cele mai frumoase amintiri le am facand questurile din zona cu trolli din Hinterlands care cred ca se numea Jintha’Alor. Asta era in Burning Crusade si lumea veche nu fusese nerfed inca, mobii find elite. Era formidabila senzatia cand gaseai oameni random in lume si faceai cu ei world content. As vrea sa repet lucrurile astea 🙂