God of War este o serie de jocuri de tip Hack and Slash începută în anul 2005 odată cu lansarea primului joc, intitulat chiar God of War, pe consola PlayStation 2. Continuările au fost lansate atât pe generațiile următoare de PlayStation, dar și pe PSP sau PS Vita.

Ultima iterație se va lansa pe data de 20 aprilie 2018, exclusiv pe sistemul PlayStation 4, în toate variantele sale.

Personajul principal este tot Kratos, schimbarea majoră fiind „peisajul” – de la Grecia Antică la mitologia Nordică, dar și o mare parte din mecanicile jocului.

Dacă în trecut jocurile din seria God of War se bazau foarte mult pe combo-uri spectaculoase, decimarea zecilor de inamici într-un display cât mai grandios de mișcări care mai de care mai spectaculoase, acum avem parte de un stil de luptă mai apropiat de Dark Souls și de un sistem destul de complex de leveling și de abilități. Stilul de luptă din noul God of War este diferit, dar nu în sensul rău. Mie mi-a plăcut chiar foarte mult.

Din start trebuie să menționez că nu m-am priceput prea bine la jocurile pe consolă și nici nu am jucat prea multe din acest stil, așa că am avut puțin ajutor de la prieteni în realizarea acestui review.

Mulțumesc PlayStation România pentru review-copy trimis înainte de lansare, altfel nu puteam să mă distrez cu acest joc și să scriu aceste rânduri acum.

Voi încerca să țin spoilerele la minim, cu anumite detalii menționate care sunt deja în trailer sau în demo-ul care a fost lansat în trecut.

Povestea

Kratos este acum tată. Iar acest lucru este esența jocului. Știu că veți sări în sus, dar ascultați-mă puțin. Povestea excelentă a fost surpriza acestui joc. Aventura pe care Kratos o are alături de fiul său, Atreus, te ține atent să urmărești fiecare detaliu, să vezi cum se dezvoltă legătura dintre cei doi și cum „cresc” împreună. Este ceva diferit de acel „killing machine”-Kratos cu care ne-am obișnuit în trecut, diferit în sensul bun. Cei doi trebuie să ajungă în vârful cel mai înalt din zonă, pentru a îndeplini ultima dorință a mamei lui Atreus, și anume împrăștierea cenușei sale de pe acel vârf. Pe drum întâlnesc o groază de monștrii dornici să îi omoare, dar și personaje extrem de interesante, cum ar fi cei 2 fierari, Brok și Sindri.

O altă schimbare destul de mare este vocea lui Kratos. Actorul din spatele lui a fost schimbat și înlocuit cu Christopher Judge, cunoscut pentru rolul lui Teal’C din Stargate. Judge are o voce potrivită pentru Kratos și se descurcă remarcabil. Dialogurile sale cu fiul său, Atreus, interpretat de Sunny Suljic sunt foarte bine conturate. Ping-pong-ul de replici între un tată autoritat, care încearcă să fie totuși un exemplu bun de urmat pentru fiul său, ținând în frău monstrul care ar putea redeveni, și un fiu care este dornic să se afirme și să câștige dragostea tatălui, sunt chiar foarte bune. M-am găsit destul de des ascultând mai degrabă replicile celor doi decât să fiu atentă în jur la eventualele cufere sau obiecte/puzzle-uri ascunse.

Drumul pe care ești nevoit să îl urmezi la început este unul destul de liniar, primele ore ale jocului fiind mai mult un fel de tutorial pentru a te obișnui cu Leviathanul (arma ta de început, primită de la soția ta) dar și cu modul de luptă nou. Chiar și așa, poți descoperi diferite obiecte sau cufere ascunse pe drum, dacă ești suficient de atent și nu te fură peisajul absolut superb. După prima secțiune ajungi la un fel de HUB central și jocul devine mai puțin liniar, în sensul că poți urmări povestea principală, sau poți încerca diferite misiuni, denumite Labours, pe lângă.

Poți să faci un quest pentru unul din cei doi fierari ca să faci Leviathanul și mai bun sau poți pleca prin Midgard în căutarea unor obiecte ascunse prin zone în care ai mai fost deja. Mi-a plăcut faptul că nu totul este deblocat de la început, iar unele zone vor necesita revenirea ulterioară, după ce ai mai deblocat din abilitățile lui Kratos sau ale lui Atreus, pentru a vedea cum interacționează acestea cu mediul înconjurător.

Sistemul semi-open-world folosit are limitările lui. Sunt prezente misiuni  liniare cu destule rute secundare pentru explorat și căutat obiecte ascunse. Acestea aduc aminte destul de mult cu jocurile anterioare din serie, diferența mare fiind și camera, pe lângă combat.

Dacă în trecut nu puteai controla camera, sau unghiul de vizualizare, acum, cu ajutorul stick-ului din dreapta, poți manipula unghiurile de vizualizare cum vrei tu. Acest lucru ajută foarte mult deoarece unele secrete sau unele puzzle-uri nu sunt atât de evidente și cam trebuie să te uiți pe pereți după ele.

În mitologia nordică există 9 lumi, 9 regate de explorat, iar în God of War vei ajunge la un punct din care poți, teoretic, călători către toate aceste zone, cu ajutorul Tree of Life. Jocul nu te va purta prin toate, dar vei avea ocazia să explorezi cel puțin 5 dintre ele. Cumva pare că ar lăsa loc de mai mult și am senzația că vor apărea zone noi în viitoare DLC-uri sau expansiuni. Aceste zone sunt foarte diverse și bine definite. Sunt suficient de diferite pentru a menține explorarea foarte interesantă.

Atreus contribuie destul de mult pe parcurs, iar ușor nu îți vei mai închipui să parcurgi singur acest journey, deoarece micuțul devine de neînlocuit. Chiar dacă majoritatea damage-ului îl vei da întotdeauna tu, Atreus este util prin alte metode. El poate contribui la distragerea unor monștrii, la amețirea lor suficient de mult încât tu să poți curăța tot răul din zonă, sau îți poate arunca acel strop de viață necesar supraviețuirii, ca să nu iei lupta de la început. Depinde destul de mult în ce skill-uri investești atât pentru tine cât și pentru Atreus, deoarece, cum ziceam și mai sus, creșteți împreună, atât mental cât și în joc, ca putere :).

Puzzle-urile prezente în joc sunt în stilul God of War cu care ne-am obișnuit. Nu sunt cele mai complicate puzzle-uri din lume, dar sunt foarte plăcute și rewarding, iar modul de folosire al diferitelor obstacole în joc este foarte bine gândit. Armele prezente în joc, atât mânuite de Kratos, dar și de Atreus și pot interacționa în foarte multe moduri cu mediul înconjurător. De exemplu, Leviathan (Toporul lui Kratos, primit de la soția sa, Faye) poate îngheța diferite obiecte pentru a le bloca temporar. Atreus se poate folosi de arcul său, pe care îl îmbunătățești cu diverse proprietăți magice, pentru a descoperi căi noi de acces sau chiar debloca zone întregi.

O mare diferență față de toate jocurile precedente este introducerea unui sistem de inventar, crafting și abilități destul de complicat. Legată de acest sistem este și o mare de obiecte de crafting diferite, fiecare folosită pentru a upgrada un anumit tip de armură sau o anumită abilitate, introducerea de enchantments, sockets și diverse alte moduri în care poți îmbunătății aproape orice obiect. Poate fi destul de overwhelming dacă încerci să înțelegi totul deodată, dar din fericire, jocul îți oferă toate aceste informații pe rând, pe măsură ce avansezi în aventura ta, iar comparațiile între obiecte se fac atât de ușor încât oricine ar putea face o alegere bună, bazată pe stilul de luptă dorit.

Toate abilitățile prezente în Skill Tree, dar și diferitele Runic Attacks pe care le poți echipa, au un efect asupra modului în care se desfășoară luptele. Fiecare skill nou învățat este descris în interfață foarte bine, alături de un filmuleț de prezentare și de combinația necesară de butoane pentru a-l folosi în lupte. Acestea contribuie la un sistem de luptă foarte bun.

Chiar dacă seamănă suficient de mult cu stilul Dark Souls, diversitatea este la ea acasă, deoarece poți folosi destul de multe mișcări, care mai de care mai spectaculoasă pentru a omorî cât mai eficient monștrii din calea ta. Dacă un Skill poate debloca sau îmbunătăți o anumită mișcare pentru totdeauna, un atac de tip Runic trebuie echipat, ai maxim 2, unul light și unul puternic, și are Cooldown (un interval de timp la care poate fi folosit). Acestea sunt la latitudinea jucătorului, deoarece ține destul de mult de stilul de luptă și preferințele fiecăruia. Nu mi s-a părut că există un Runic superior absolut, toate fiind circumstanțiale.

Monștrii întâlniți sunt suficient de diverși încât jocul să nu fie plictisitor nici măcar un minut. Totuși, vei da peste variații ale unui singur monstru, de exemplu unul mare sau mini boss, care are atacul diferit cu o magie diferită. Acest lucru face ca toată lupta să pară diferită deși, în esență, monstrul este același. De asemenea, vei întâlni monștri care știu să se apere de diferite atacuri, sau care sunt vulnerabili la altele. De exemplu, sunt unii foarte rapizi care se feresc cu ușurință de Leviathanul aruncat de tine și pe care trebuie să îi prinzi tu sau să îi amețești cu săgețile lui Atreus. Sunt momente în joc în care trebuie să renunți la topor și să iei pe toată lumea la pumni. Acele momente sunt delicioase și trebuie să te bucuri de acel rampage, fiecare secundă. Un alt lucru la care trebuie să fii mereu atent este mediul înconjurător, deoarece destul de des poți descoperi metode noi prin care să scapi de inamici mult mai rapid sau mai eficient.

Boss-fight-urile întâlnite pe parcurs nu sunt chiar la fel de masive ca în jocurile precedente. O mare diferență o face și camera, plasată foarte diferit, dar și stilul nou de joc, asemănător cu Dark Souls. Chiar dacă luptele nu mai sunt la fel de Epice sau de grandioase, totuși vei avea parte de unele foarte bune și extrem de satisfăcătoare când le termini. Eu am jucat pe dificultatea 2 din 4 și mi s-a părut suficient de greu pentru cineva care nu a jucat atât de multe jocuri pe PlayStation. Când mori nu ai o penalizare la inventar sau silver, sau poate nu am observat eu, dar acest lucru poate diferi în funcție de dificultate.

God of War arată absolut superb pe PlayStation 4 Pro, combinat cu un televizor capabil de HDR. Înregistrarea evident că nu se apropie de realitate, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt. Este unul din cele mai frumoase jocuri pe care le-am văzut eu redate pe această consolă. Pentru o experiență cât mai fluidă recomand totuși setarea de Performance Mode. Chiar dacă reduci din calitatea video, jocul este mult mai fluid, iar momentele pline de acțiune, unde Pro Resolution a cam scăzut periodic, vor fi cât mai naturale.

Muzica din joc are un stil predominant nordic. Nu am cunoștiințele necesare pentru a confirma dacă este chiar tradițională, sau cât de inspirată este din realitate, dar pot spune că se potrivește de minune cu toate zonele prin care treci, dar și cu momentele de luptă sau cele importante ale jocului.

Dialogul între personaje este foarte bine făcut, accentul nefiind pus doar pe cei 2 protagoniști principali ai poveștii (Kratos și Atreus), ba chiar personajele secundare sau personajele malefice au dialoguri foarte bine puse la punct, care subliniază diferite caracteristici ale acestora. Cei 2 fierari dau niște replici foarte amuzante, bantherul lor cu copilul sau între ei, direct sau indirect este o binevenită pauză de la omorul constant din joc.

Concluzie:

Desigur că voi mai umbla la acest review pe măsură ce termin toate obiectivele secundare ale poveștii, poate chiar și eventualele DLC-uri, dar înainte de lansare, cu 3 patch-uri, momentan, God of War pare a fi cel mai bun joc lansat pe PlayStation în 2018, pe care TREBUIE să îl jucați, chiar dacă nu ați jucat jocurile precedente din serie.

Grafica este superbă, cu peisaje mirifice, lumi din mitologia nordică conturate, cu sughițuri dacă vrei gameplay fluid și calitate maximă, o muzică de fundal foarte reușită, personaje excelente atât principale cât și secundare.

Surpriza pentru mine a fost povestea, nivelul de voice-acting, dialogul și drumul pe care îl parcurg împreună cei 2 protagoniști. Noul actor pentru Kratos, Christopher Judge, este perfect pentru acest rol, pentru acest Kratos reținut, matur, care vrea să fie un exemplu pentru fiul său, dar să îl și pregătească pentru a supraviețui singur, iar micuțul joacă exact rolul unui copil dornic de afecțiunea tatălui dar care vrea să se dovedească util.

Luptele nu sunt la fel de mărețe și grandioase ca în titlurile precedente, dar sunt foarte bune. Combatul este extrem de variat grație sistemului de inventory+crafting+skills+sockets+enchants+runic powers. Fiecare își poate seta stilul propriu de luptă, punând accent pe anumite stats și skills. La sfârșitul unui boss fight chiar te simți ca un GOD of War 🙂