Mie îmi este tare frică de zborul cu avionul, este un adevărat chin pentru mine. În timpul zborului nu mă mișc prea mult, nu reușesc să mănânc, abia dacă scot două – trei cuvinte, și sub nicio formă nu mă uit pe geam. Chiar am și participat la cursuri pentru a scăpa de frica de zbor, acolo am descoperit multe detalii despre avioane, despre cursurile, exercițiile și testele prin care trec acum piloții de pe liniile comerciale și despre ce se întâmplă în cockpit.

Deși am trei unchi care au lucrat în aviație (inginer de bord și instructor de zbor, inginer la sol și pilot la Tarom), nu am reușit niciodată să stau calmă și relaxată în timpul unui zbor. Probabil chiar din cauza poveștilor spuse la fiecare reuniune de familie am prins această frică, povești legate de accidente, situații extreme, erori de pilotaj și fenomene ale naturii care aproape au condus la prăbușirea unui avion. Am auzit relatări de cum erau să se prăbușească din cauza unui stol de fluturi, din cauza unui fulger, din motive tehnice sau chiar din motive inexplicabile.

Toate experiențele periculoase în care au fost implicați unchii mei au avut un final fericit, dar mulți colegi de-ai lor nu au avut norocul ăsta.

Pentru că știu cât de dificil este să fii pilot, câtă muncă este în spate, câte exerciții și teste, câtă responsabilitate și cât stres, mereu am admirat piloții de avion. Mulți compară un pilot de avion cu un șofer de autobuz, ceea ce mi se pare o tâmpenie. Alții zic că nu ar trebui să îi aplauzi la aterizare pentru că doar își fac treaba, că doar nu vine nimeni la tine la muncă să te aplaude pentru ceea ce faci, ceea ce iar mi se pare o tâmpenie. Unii piloți nu ar merita doar aplauze, ci poate chiar ar merita ca cineva să le ridice o statuie. Unul dintre cei care merită toată aprecierea noastră, un adevărat erou, este și Sully – Chesley Sullenberger.

Poate numele Chesley Sullenberger nu vă spune nimic, dar sunt sigură că țineți minte amerizarea forțată de pe râul Hudson din data de 15 ianuarie 2009.

Atenție! Urmează spoilere – pentru cei care nu țin minte detalii din 2009 sau care nu s-au uitat la unul din cele trei documentare extrem de cunoscute.

Sully a reușit imposibilul, a aterizat în perfectă siguranță un avion Airbus A320 (nume de cod Cactus) cu 155 de pasageri (inclusiv personalul de bord) pe râul Hudson. Nimeni în istorie nu a mai reușit să aterizeze astfel un avion fără ca vreun pasager să fie grav rănit. Timpul de decizie și de manevră a fost de doar 208 secunde, nici în simulatoare nu a reușit vreun pilot să facă o aterizare mai ok decât cea făcută de Sully.

Pilotul a fost forțat să aterizeze de urgență avionul după ce un stol de păsări a intrat direct în motoare după scurt timp de la decolarea de pe aeroportul LaGuardia. Ambele motoare au cedat în urma impactului, fapt ce în mod normal nu este chiar atât de periculos precum pare. Avionul poate plana distanțe destul de mari ca apoi să aterizeze în siguranță, chiar dacă nu îi funcționează vreun motor. Factorul care a agravat enorm situația este altitudinea mică la care a avut loc impactul – 859m, cea mai mică altitudine la care un avion a rămas fără ambele motoare. Niciun avion care a rămas fără ambele motoare la o altitudine atât de mică nu a aterizat în siguranță.

Cred că am discutat destul despre accident, să ne întoarcem la filmul „Sully” – o capodoperă realizată de Clint Eastwood. Nu exagerez când zic capodoperă, filmul nu doar că prezintă cu exactitate derularea faptelor, fiind parcă mai mult un documentar, dar reușește să ne mențină atenți pe tot parcursul filmului, deși știm deja deznodământul. Deși la început ne este prezentat un moment din timpul accidentului, filmul pune mai mult accent pe procesul prin care a trecut Sully, proces ce trebuia să decidă dacă manevra lui riscantă de a ateriza pe Hudson a fost una bună.

Impresionantă este și exactitatea cu care Clint Eastwood ne prezintă desfășurarea evenimentelor, exact cum piloții dublează fiecare comandă și cum verifică de două ori orice acțiune, cum se pregătesc de zbor și cum reacționează în situații extreme. Sunt sigură că filmul o să fie apreciat și de cei care sunt ceva mai tehnici, care sunt curioși cum funcționează un avion, cum sunt testate și mai ales cum sunt pilotate avioanele. Interesantă este și prezentarea tuturor celor implicați în determinarea faptelor ce s-au petrecut și în analiza celor întâmplate, multe autorități și instituții specializate, așa cum este și în realitate. După un accident aviatic, aproximativ 10 instituții analizează cu atenție faptele și emit hotărâri definitive ce afectează orice zbor care urmeză.

Tom Hanks face unul din cele mai bune roluri ale sale. Parcă cu fiecare film se întrece pe sine, a devenit deja regulă ca un film cu Tom Hanks să fie un film bun. Tom Hanks transmite perfect toate trăirile personajului, toate emoțiile și toate întrebările pe care și le pune, și asta doar din expresia feței.

Pilotul este cel care primește toate aplauzele dacă aterizarea este reușită, tot el este răspunzător pentru orice decizie luată în cockpit, dar rolul copilotului nu trebuie neglijat. La acest eveniment copilot a fost Jeffrey Skiles, jucat de Aaron Eckhart.

Clint Eastwood ne prezintă și îndoielile pe care Sully le-a avut după amerizare, normale pentru orice om care vrea să facă cum este bine și care pune pe primul plan siguranța celorlalți. Sully pare bântuit de imagini din timpul zborului, dar spre final acceptă și el că alegerea lui a fost una corectă, cea mai bună alegerea pe care o putea face. Mi-a plăcut că nu s-a pus accent prea mult pe drama pasageriilor, pe frica lor.

Secretul lui Sully este experiența, a știut exact ce trebuie să facă nu pentru că a respectat regulile din manual, ci pentru că a simțit și a ascultat avionul așa cum doar o persoană cu foarte multă experiență ar putea. Pentru că piloții au mii de ore de zbor cu același avion, ajung să-l cunoască atât de bine încât își dau seama după zgomotele scoase de avion exact despre ce problemă este vorba. Sully, în momentul acela, avea peste 40 de ani de zbor.

Aș putea să mai scriu încă vreo trei pagini despre avioane, piloți și întâmplări din zbor, este un subiect ce pe mine mă pasionează, dar mai bine vă invit să vă uitați la film. Cu siguranță o să vă placă. Vă garantez!

Regizorul Clint Eastwood a filmat 95% din scenele filmului cu noile camere ALEXA IMAX de 65 mm, făcând din „Sully” al doilea film în care sunt utilizate aceste camere, şi primul filmat aproape în întregime cu noile camere digitale 2D dezvoltate în cadrul parteneriatului dintre IMAX și ARRI.

„Sully” este disponibil de azi, 9 septembrie, în cinematografele din toată țara, fiind adus în România de Freeman Entertainment.

Cel mai interesant documentar despre „Miracolul de pe râul Hudson”: